Ma contrazic

Nu imi retrag cuvintele pentru ca este adevarat ce am spus mai jos insa dupa ce m-am calmat mi-am dat seama ca pot trece peste orice. Pana la urma "drumul fara obstacole nu duce nicaieri"

Daca n-ar fi obstacole, viata ar fi monotona, arida, previzibila... N-ar mai exista diferente intre oameni... Daca am fi cu totii grozavi, ne-am scalda in mediocritate...am ramane o masa amorfa de oameni...intr-un existentialism egal!
Lumea este frumoasa, tocmai pentru ca trebuie sa lupti pentru a supravietui, pentru a te inalta, pentru a ajunge la spiritualitate...
Obstacolele exista pentru a fi depasite...si pentru a afla cine iti sunt prieteni.
Cei care ocolesc obstacolele vor fi poate pusi sa reia cursa vietii...asta pentru a exista un bilant! Viata este frumoasa si atunci cand ti se pare ca nu este...pentru ca este un act existential...chiar daca este marginita...este minunata cand stii s-o traiesti! 

Probabil toate intamplarile isi au rostul lor de curand am auzit un citat despre motivatie pe care nu il pot cita aici deoarece nu imi aduc aminte fiecare cuvant insa ideea era ca nu motivatia este cea care ne ajuta sa atingem anumite scopuri...sau cel putin nu ea ar trebui sa fie. Sa fii motivat e ca si cum ai spune unui copil mic : hai, papa tot ca sa iti dau o ciocolata.

In concluzie: daca nu motivatia ne ajuta sa ne incurajam ca o sa fie bine si o sa trecem peste? atunci cine sau ce???

AMBITIA!!!!!!

Like

Urasc viata!

Imi urasc parintii, urasc faptul ca m-am nascut in Romania ( tara tuturor posibilitatilor).

De cand eram mica ai mei vroiau sa fiu ca var-mea. ( diferenta de varsta dintre noi doua e de 2 ani).

Probabil cand m-am nascut vroiau sa fiu fix ca ea, un fel de clona...cam asa ceva. Asta este imposibil, avem personalitati total diferite iar eu nu o sa fiu niciodata ca ea. Am incercat....

Pana cand am ajuns la liceu si mi-am dat seama ca am facut cea mai mare prostie din viata mea, am incercat sa ii multumesc. M-am dus la un liceu pe care il detest doar pentru ca ea intrase acolo iar ei vroiau sa ii calc pe urme :| si le spunea tuturor ca eu o sa ma duc unde este ea. 

E adevarat ca atunci cand a trebuit sa aleg unde vreau sa merg mai departe am decis "singura" pentru ca nu mi-au spus nimic, daca ii intrebam ceva imi raspundeau: faci ce vrei! ( in traducere: te duci unde-i var-ta). 

Asa am si facut si o sa regret toata viata ca m-am dus acolo ca sa ii multumesc si sa nu mai aud comparatii intre mine si ea. Comparatii gen: uita-te la ea...niciodata nu o sa fii ca ea. Tu nu poti.  :|

Evident ca nu o sa fiu ca ea...detest profilul liceului si invat doar pentru ca vreau sa scap mai repede si sa ma duc la litere, psihologie, asistent social dar economie sigur nu. Trecand peste vara mea e la facultate iar eu mai am putin si termin: sa ma incurajeze sau ceva...nimic. Cum asa? Doamne fereste! Da vorbim deja de lucruri sfinte. Nu, nu, nu...sau cine stie, acum creca se incurajeaza asa: nu o sa reusesti.

Imi urasc parintii!!! Oricat as incerca sa ii multumesc nu o sa reusesc niciodata. Niciodata nu o sa spuna: Felicitari! insa intotdeauna o sa ma compare cu cineva.

Abia astept sa scap de tot si sa plec.Vreau sa plec departe de ei, vreau sa fiu singura, sa nu ma intereseze de nimeni. Dupa tot ce am spus mai sus probabil o sa credeti ca imi urasc verisoara. Nu-i adevarat deloc. O iubesc si tin la ea ca la o sora, e foarte de treaba si ne intelegem foarte bine, problema sunt parintii mei.

Cati parinti cauta cele mai infime motive de cearta si dupa aia (daca incerci sa-ti iei apararea) iti spun ca tu esti cel nesimtit/nerecunoscator, ca i-ai dezamagit din toate punctele de vedere si ca nu o sa iasa nimic bun din tine cand o sa fii mare?

 Stau si ma intreb : daca eram mai proasta erau mai multumiti? Daca eram genul de fata care vine gravida acasa fara sa stie cine e tatal erau multumiti? Daca functionam pe baterii, nu mancam si nu ceream bani pentru diverse motive erau multumiti? Ce trebuie sa fac ca sa fie multumiti naibii odata?

 Intrebare tampita nu o sa aflu niciodata raspunsul.

Nu mai spun ca nu au nici un pic de incredere in mine cu toate ca nu au motive. Am vrut sa ii apropii de mine si prietenii mei sa le spun tot timpul cu cine, unde si cat stau, am vrut sa imi cunoasca prietenii sa stie ce fac, sa stie totul despre ei...si ei ce fac? Daca ies in oras cu toate ca le spun cu cine ma duc incep cu tot felul de comentarii gen : "cine stie cu cine te duci tu", "uite cum esti imbracata" :| ( Buaaaa..oameni buni: Cat timp nu ma imbrac ca o curva ce problema aveti?). Acum vine intrebarea: cum sa le mai spun eu ceva despre viata mea cand ei oricum nu au incredere in mine?

Daca am o problema grava nu ma pot baza decat pe mine. Asa ca parintii mei, ar fi bine sa inchideti gura pentru ca nu ma cunoasteti deloc. Nu sunt o ratata, nici o nesimtita. Sunt fata voastra care mai face greseli, dar voi niciodata n-ati fost in stare sa vedeti dincolo de asta. Sper sa scap de voi cat mai curand. Vreau sa-mi termin studiile dupa care sa fac pe dracu-n 4 si sa plec de langa voi, vreau sa va arat ca sunt mai buna decat credeti, vreau sa fiu singua si sa ma bucur de liniste deplina.

Am picat

Am picat!
Era clar ca o sa pic de cum m-am hotarat sa postez randurile pe care le-am scris ieri.

Mdaa...imi trebuia si confirmarea.

CLAR!!! am picat cu brio!

Eram atat de sigura pe mine ca am depasit trecutul...da de unde?
Cum eu am scutire  la sport si nu fac miscare, trecutul mi-a aratat ca e mai rapid decat mine :))
Ce stupid suna pentru o persoana care nu cunoaste enigma care ma determina sa scriu.

Imi pare rau, sincer chiar imi pare rau pentru cei care dau peste blog si nu inteleg ce aberez.

Probabil unii o sa ma injure ca si-au pierdut timpul :)) da chiar nu-mi pasa! ;))
Pana la urma asta e si ideea....cine stie cine mai da peste blog, poate persoane care fac parte din familie si nu m-am tacanit atat de tare incat sa ii las sa imi violeze intimitatea...ar fi ca si cum mi-ar citi jurnalul.

In concluzie: " CE-I PREA MULT, STRICA!"

O lectie

In seara asta m-am pus la incercare. Mi-am pus "sentimentele vechi" la incercare.

O capcana.

Sper sa revin maine fericita cu o postare gen : Am trecut peste! Sunt bine!
 

As pune si o imagine dar nu ma lasa :( cred ca singurul vinovat este pc-ul meu insa promit ca imediat ce il repar revin cu imagini pe masura.

P.S stiu ca tu cititorule nu intelegi nimic din ce scriu insa ti-am mai spus chiar nu conteaza. Tu nu trebuie sa intelegi, asta este pentru mine, trebuie sa ma descarc cumva si blogul este perfect. :)

Just a dream

Am visat ca trebuia sa mor.

Stiam ca trebuie sa mor dar nu puteam sa fac nimic in privinta asta.

Stiam ziua in care urma sa mi se intample ceva si sa dau coltul...insa nu imi amintesc de ce eram impacata cu ideea ca o sa mor.

Nu faceam nimic, defapt am plans, plangeam in vis si in somn si atat.

Doar stateam, plangeam si asteptam sa se intample.

Renunt

Pot sa ma sinucid

La cat de norocoasa sunt nici moartea nu ma vrea..:)) Ce penal :|



 Poate par nebuna
Sau foarte timida
Si aceste cicatrici nu ar fi asa de ascunse
Daca doar te-ai uita in ochii mei
Ma simt singura si mie frig aici
Ma gandesc ca nu vreau sa mor
Dar singurul anastezic care ma face sa simt, ma omoara in interior

Nu vreau sa-mi fie frica
Nu vreau sa mor pe dinauntru, ci sa respir
Am obosit sa ma simt asa amortit
Imi dau seama ca relieful exista cand
"sunt taiata"
Durere
Nu sunt singura

Nu am timp

Hey! 

Nu prea am mai avut timp sa postez zilele astea iar acum am intrat doar sa te salut dragul meu blog. ( dea...vorbesc cu blogul :)) )

 Vine PASTELE!!!!
Curatenie...si altele :|
Imediat ce o sa am timp si pentru mine o sa revin cu postari dragute :*
Pana atunci...poate vrei sa iti descriu putin agitatia de inaintea sarbatorilor.

Toata lumea e grabita, e un haos total iar cand ies din casa de la etj 3 pana la parter is tot felu de mirosuri: cozonaci, sarmalute, friptura..si altele :>

Practic stii ce gatesc vecinii tai :))

Ehh...puteam sa scriu ceva mai bun insa timpul nu imi permite, o sa las doar aceste cuvinte.   :*

Fobia de batranete

Imi este frica de batranete, gandul ca o sa imbatranesc ma infioara.

Timpul nu iarta nimic si cu fiecare zi ce trece esti tot mai aproape de sfarsit. 

Imi este groaza de singuratate, de neputinta....imi este frica de ce nu pot controla.

Nu pot si nu vreau sa imi imaginez cum o sa arat peste ani, ma uit la batarnii din jurul meu si singurul lucru care imi trece prin cap e ca inevitabil si eu la randul meu o sa fiu ca ei. asta daca nu imi cade un meteorit in cap sau eu stiu...altceva.

Imi este frica ca o sa regret multe decizii si nu o sa mai pot da timpul inapoi sa repar ceva.

Am o groaza de temeri insa aceasta le intrece pe toate. Nu vreau sa mor batrana. 

Eiiii, cititorule.....cand o sa vezi aceasta postare mai mult ca sigur o sa spui ca sunt o copila si ca probabil e cel mai tampit lucru pe care l-ai vazut vreodata.

Nu conteaza.

Pentru ca tu nu ma cunosti. :)
Mda...fiecare cu ale lui!

Draga copilarie!

Oamenii traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait niciodata!

Mi se face pielea de gaina de cate ori ascult melodia asta, trezeste diferite amintiri.

Subliniaza pierderea unei persoane sau pierderea persoanelor dragi...multi o sa va ganditi la moarte insa nu-i doar moartea.

Pot fi prietenii vechi de care o sa trebuiasca sa te desparti din anumite motive, colegii cu care ai impartasit clipe din viata ta in fiecare zi incepand inca de dimineata ( asta e pentru cei care incepeau orele de la 8 ) ;)) ( Iti amintesti de zilele de bobocie? Zile care vroiai sa treaca cat mai repede ca sa fii in clasa a XII-a ca sa razi si tu la randul tau de boboci)

Pot fi parintii pe care ii ai langa tine insa nu-i apreciezi din cauza capriciilor si nu te gandesti ca ei nu o sa mai fie langa tine iar atunci o sa cersesti macar o ora alaturi de ei.

Oricum ca sa intelegi melodia iti trebuie putina minte si asta lipseste sau e limitata datorita manifestarilor gen : " eu sunt cel mai tare din parcare". Am facut o comparatie stupida ca sa nu  fac "discriminari" intre genurile muzicale.
Anyway...

Aceasta melodie face parte din copilaria mea.

Pacat ca TIMPUL nu ne asculta cand ii spunem "sa stea in loc"...pacat ca realizam cat am tinut la o persoana doar dupa ce o pierdem,pacat ca sentimentele pure dispar incetul cu incetul,pacat ca,inevitabil,va veni acea Zi "cand se va sfarsi"...

Anii de liceu

Ma apucat nostalgia.

Nu-i asa ca anii de liceu is cei mai frumosi?

Nu cred ca poate cineva sa ma contrazica....anii de liceu sunt anii in care iti pui la punct personalitatea, iti faci prieteni noi, iei prima nota de 3 :)) te indragostesti de o colega/ un coleg de clasa sau chiar din alta clasa.

Nu mai spun de albumul mare cu poze adunate pe parcursul celor 4 ani de liceu petrecuti alaturi de persoane pe care le-ai placut mai mult sau mai putin. :))

Conflictele, competitiile dintre elevi.

Zilele in care diriginta e atat de suparata pe "copii ei" incat nici nu trece prin clasa sa vada ce fac, zilele in care ne luam revansa si ii pregatim dirigintei o surpriza ( ceva de neuitat ).

Zilele in care stam ca pe ace ptr ca este sedinta si nu am anuntat parintii iar diriginta urmeaza sa ii sune si sa ne laude.

Oricat de greu a fost...a facut parte din maturizarea noastra si oricine o sa isi aminteasca cu drag de anii de liceu.

E cam devreme sa postez ceva despre tema asta, dar ce sa fac daca acum ma apucat melancolia? :)) 

Cine isi mai aminteste primul bal?

Balul bobocilor! :> He he he....emotii acolo, persoane necunoscute....si multe altele :)

Ogramada de visuri intr-o valiza.

Probabil o sa mai revin cu o asemenea postare dar pana atunci o sa atasez o melodie pe masura sa va amintiti cu drag de anii de liceu. :X

Unde-i? Nu-i.

Insa nu-i nimic. Sunt bine.

E tarziu  si sunt in lumea mea (lipsita de ratiune), sunt bine. :))
Total neinspirata, probabil o sa sterg aceasta postare sau poate o las :-?
Nu conteaza :)

Cioburile aduc noroc?

M-am tacanit. Intr-o saptamana i-am spart lu` mama 2 boluri :|
La primul a fost ok...dar la al 2 lea nu stiu daca o sa mai fie ok ptr ca ii placea :D

Daca ma iau dupa superstitii o sa se abata norocul asupra mea  :))....deci mama nu o sa se supere pe mine  :-"
Sau nu....

Superstitiile spun ca cioburile aduc noroc, fac mult zgomot si se imprastie peste tot, deci spiritele fug de zgomot si nu vor sa se taie :|

He he he...in cazul asta ar trebui sa sparg toata vesela mamei. :))
Pana ce o sa imi puna norocul mana in cap ma duc sa strang cioburile :))

Say Goodbye

Iona cu nabadai

Am comis-o!

Aseara am fost cu niste prieteni la teatru sa vedem Iona :> ca doar avem bacul si trebuie sa intelegem tema :-@

In fine...trecand peste dupa ce s-a terminat piesa de teatru  iar noi eram plini de cultura ne-am oprit in fata teatrului ptr ca fetele vroiau pantofi si nu stiam pe unde sa colindam. Eu stiam! :)) ( vroiam sa mergem in moldova mall ) motivul nu o sa il spun aici ptrca ar fi prea mult sa ma compromit .

Acum poate vreti dubla 2 :))

Mai intai va fac cunostinta cu personajele : X- prietena mea, Y- eu, Z- un baiat necunoscut care era cu grupul pe langa noi, era si un personaj A- o alta prietena.

X- Mergem in Moldova Mall

Y- Yupiiiiii ( si topai- fix ca un copil de 5 ani cand primeste o jucarie noua) :))

Z- ( o privire ciudata- ceva gen: asta are probleme grave)

Eu il observ si cum dracu sa ma abtin? Nu se poate! :))

Y- Ce? Sa stii ca daca eram pe scena puteam sa fac pe nebuna mult mai bine decat Iona!

Z- te cred pe cuvant ( si zambeste), (eu ranjeam ) =))

Ok, nu a fost grav....nu? Nu!

Dupa ce plecam X intreaba : Il cunosteai?

Y- Nu, habar nu am cine e!

A- Si cum sa ii spui asa ceva?

Y- Eiii, hai...ce sanse sunt sa ma mai intalnesc cu el?

Mda.....

Uitene si in Moldova Mall ( eu tot sub influenta prostiei nebuniei ) :)))

Iar Mr. Z ratacea si el pe acolo. Opss!!!

Eram ok...nu trebuia sa fac nimic altceva decat sa ranjesc ptr ca asta facea si el iar eu aveam de pastrat niste aparente acolo :)) imi aparam statutul de "nebuna" =))

Asta pana ce am plecat.

Am intrat cu prietenii in lift si ma trasnit  cand ma trasneste e grav :)) ce ma trasnit?

Eeee, vroiam eu sa socializez, deci hai sa ne intoarcem ca sa fac cunostinta cu Mr Z. :)) 

Ajunge liftul la etj 5 si Mr Z intra in lift, eu ies si intru dupa el =)) asta a fost apogeul teatrului.

Ce sa mai fac cunostinta? Pe bune?

Asta mai lipsea...am inceput sa ma fastacesc si am apasat pe toate butoanele de la lift ca sa opreasca la fiecare etaj ( asta-i sado masochist, nu puteam sa stau linistita pana ce ajungea liftul jos - da ce m-am tacanit? hai sa apasam pe toate butoanele sa fim in centrul atentiei nu ca nu eram deja)  iar prietenii mei priveau satisfacuti stangacia cu care incercam sa ma fac invizibila.
Consolarea mea sta in replica: CE SANSE SUNT  SA MAI  DAU DE EL? ( la cat de norocoasa sunt....is multe )

Dea....este posibil sa fi omis unele detalii ptr ca imi amintesc totul pe fragmente :)) si incerc sa le pun cap la cap.
Precizare: pana la faza cu liftul probabil Mr. Z era ok...insa dupa :)) ( e alta poveste) cand a ajuns jos nu stia cum sa iasa mai repede din lift. :$

Acum msj ptr Mr Z:
Daca o sa dai candva /cumva peste postarea asta si o sa te regasesti in ce am scris...pff..sa spun ca eu nu-s asa?

Neh...as minti :))
Sunt asa dar cu limita, intamplarea de ieri  a fost doar o exceptie si o sa dau vina pe nessurile consumate in exces :))

Topul minciunilor la băieți

- nu te voi părăsi niciodată ;
- sunt cu prietenii mei ;
- tu esti singura ;
- " ea este doar o prietenă " ;
- tu si cu mine pentru totdeauna .

Minciuna fetelor :
- te cred .

Cine e Pacala?

Ziua de 1 Aprilie este recunoscuta ca fiind ziua pacalelilor in majoritatea tarilor lumii, peste tot in lume victima lu` Pacala este numita intr-un fel: in Franta -  ”poisson d' Avril” (peşte de aprilie), potrivit Agerpres;

                                                  in Anglia -  ”noddy'

                                                  in Scotia -  ”April qowk” sau '”pril cuckoo” (cuc de aprilie) 

                                                  in Spania celor pacaliti li se atribuie epitetul de "natarai"

Eu am enumerat doar cateva tari dar sunt mult mai multe. Te intrebi de ce nu am spus nimic despre Romania?

Pai nu am ce spune ptr ca in Romania, pacalelile de 1 aprilie au inceput sa fie practicate in secolul al XIX-lea.

 Eii de ajuns cu istoria :)) ce e prea mult, nu-i bun. Eu va urez un 1 Aprilie fericit! ( asta e sadism ) e ca si cum as spune va urez o zi a jocurilor foamei fericite! , cei care au citit cartile sau au vazut filmul The Hunger Games vor intelege comparatia.